Sari la conținut

Trei culori (film)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Acest articol se referă la trilogia de filme franco-poloneze. Pentru imnul național al României comuniste, vezi Trei culori.
Trei culori
Rating
Gendramă  Modificați la Wikidata
RegizorKrzysztof Kieślowski[1]  Modificați la Wikidata
ScenaristKrzysztof Kieślowski[2]
Krzysztof Piesiewicz[*][[Krzysztof Piesiewicz (Polish lawyer and screenwriter)|​]][2]  Modificați la Wikidata
ProducătorMarin Karmitz[1]  Modificați la Wikidata
StudioCanal+  Modificați la Wikidata
DistribuitorMarin Karmitz  Modificați la Wikidata
Director de imagineEdward Kłosiński[3]
Sławomir Idziak[*][[Sławomir Idziak (Polish cinematographer and director)|​]]
Piotr Sobociński[*][[Piotr Sobociński (Polish cinematographer (1958-2001))|​]]  Modificați la Wikidata
MuzicaZbigniew Preisner[*][[Zbigniew Preisner (compozitor polonez)|​]]  Modificați la Wikidata
DistribuțieJuliette Binoche
Zbigniew Zamachowski[*]
Julie Delpy
Irène Jacob[*][[Irène Jacob (French-born Swiss actress)|​]]
Jean-Louis Trintignant  Modificați la Wikidata
Premiera
  Modificați la Wikidata
Țara Elveția[1]
 Polonia[1]
 Franța[1]
 Regatul Unit[1]  Modificați la Wikidata
Limba originalălimba franceză
limba poloneză  Modificați la Wikidata
NominalizăriPremiul Academiei Europene de Film pentru cel mai bun film (Marin Karmitz și Krzysztof Kieślowski, )[4]  Modificați la Wikidata
Prezență online

Trei culori este titlul colectiv a trei filme regizate de Krzysztof Kieślowski, două realizate în limba franceză, iar celălalt în cea mai mare parte în poloneză: „Trois couleurs: Bleu” („Albastru”) (1993), „Trzy kolory: Biały” („Alb”) (pe franceză: „Blanc”) (1994) și „Trois couleurs: Rouge” („Roșu”) (1994). Scenariile tuturor au fost scrise de Kieślowski și Krzysztof Piesiewicz (consultanți: Agnieszka Holland și Slawomir Idziak), iar coloanele sonore au fost compuse de Zbigniew Preisner.

Albastrul, albul și roșul sunt culorile steagului francez în ordine de la stânga la dreapta, iar povestea fiecărui film se bazează pe unul din cele trei idealuri politice din deviza națională a Republicii Franceze: libertate, egalitate, frăție (pe franceză: liberté, égalité, fraternité). Asemenea adaptării Celor zece porunci în Decalogul, o altă creație celebră a lui Kieślowski, ilustrarea acestor principii este adesea ambiguă și ironică.

Filmele au reprezentat pentru Kieślowski primele mari succese în afara Poloniei și sunt, alături de Decalogul, cele mai lăudate opere ale sale. Renumitul critic de film american Roger Ebert, printre alții, a numit întreaga trilogie o capodoperă. Ea este considerată în general drept o mare realizare a filmului modern.

  1. ^ a b c d e f https://www.europeanfilmacademy.org/1994.110.0.html, accesat în   Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  2. ^ a b https://europeanfilmawards.eu/en_EN/film/three-colours-blue.5386, accesat în   Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  3. ^ https://europeanfilmawards.eu/en_EN/film/three-colours-white.5389, accesat în   Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  4. ^ https://www.europeanfilmacademy.org/1994.92.0.html, accesat în   Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  • Insdorf, Annette (). Double Lives, Second Chances: The Cinema of Krzysztof Kieślowski. New York: Hyperion. ISBN 0-7868-6562-8. 
  • Kieślowski, Krzysztof (). Stok, Danusia, ed. Kieślowski on Kieślowski. London: Faber and Faber. ISBN 0-571-17328-4. 

Legături externe

[modificare | modificare sursă]