Sari la conținut

Trenul (film din 1964)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la The Train (1964 film))
Trenul
The Train

Afișul românesc al filmului
Titlu originalThe Train
RegizorJohn Frankenheimer
ScenaristFranklin Coen
Frank Davis
Nemenționat:
Walter Bernstein
Howard Dimsdale
Nedrick Young
După o povestire de:
Rose Valland
StudioLes Productions Artistes Associés
Les Films Ariane
Dear Film Produzione
DistribuitorUnited Artists
Director de imagineJean Tournier
Walter Wottitz
MontajDavid Bretherton
MuzicaMaurice Jarre
DistribuțieBurt Lancaster
Paul Scofield
Jeanne Moreau
Michel Simon
Premiera1964 (UK)
7 martie 1965 (U.S.)
Durata140 de minute (UK)
133 de minute (U.S.)
ȚaraStatele Unite
Franța
Italia
Locul acțiuniiParis  Modificați la Wikidata
Limba originalăengleză
Disponibil în românădublat sau subtitrat
NominalizăriPremiul Oscar pentru cel mai bun scenariu original (Franklin Coen[*][[Franklin Coen (scenarist american)|​]] și Frank Davis[*][[Frank Davis (American screenwriter and film producer (1897-1984))|​]], )  Modificați la Wikidata
Buget5,8 milioane $[1]
Încasări6,8 milioane $[1]
Prezență online

Pagina Cinemagia
Afișul filmului de Frank McCarthy

Trenul (titlu original: The Train) este un film alb-negru din 1964 regizat de John Frankenheimer și produs de Jules Bricken după o poveste și un scenariu de Franklin Coen și Frank Davis, bazat pe o carte de non-ficțiune Le front de l'art de Rose Valland, carte despre operele de artă depozitate după ce au fost jefuite de germani din muzee și colecții private de artă. Este o coproducție internațională, fiind realizat de studiouri de film din SUA, Franța și Italia. Rolurile principale au fost interpretate de actorii Burt Lancaster, Paul Scofield, Jeanne Moreau și Michel Simon.

Atenție: urmează detalii despre narațiune și/sau deznodământ.

Povestea filmului are loc în august 1944, când un membru al rezistenței franceze, Paul Labiche (Lancaster), complotează împotriva colonelului german Franz von Waldheim (Scofield) care încearcă să mute cu trenul în Germania capodoperele de artă furate. Ca inspirație pentru scenele de interceptare a trenului au fost evenimentele reale din jurul trenului nr 40044 care a fost atacat și examinat în afara Parisului de către locotenentul Forțelor Franceze Libere Alexandre Rosenberg.

De la stânga la dreapta: Paul Scofield, Michel Simon (fundal) & Burt Lancaster

Trenul a avut încasări de 3 milioane $ în SUA și de încă 6 milioane $ în restul lumii.[2] A avut un buget de 6,7 milioane.[3] Filmul a fost al 13-lea film cel mai popular în Regatul Unit în 1965.[4]

Trenul a avut un rating de 100% "Fresh" pe Rotten Tomatoes[5] și un scor de 7,9/10 pe Internet Movie Database.[6]

Acuratețe istorică

[modificare | modificare sursă]

Trenul se bazează pe cartea de non-ficțiune din 1961 Le front de l'art de Rose Valland, istoric de artă la Galerie nationale du Jeu de Paume. Valland s-a documentat în privința operelor de artă depozitate acolo și care au fost jefuite de naziști din muzee și colecții de artă particulare din întreaga Franță și care au fost alese pentru expediere în Germania nazistă în al doilea război mondial.

În contrast cu acțiunea și drama descrisă în film, transportul de artă pe care germanii au încercat să-l scoată din Paris la 1 august 1944 a fost oprit de Rezistența franceză cu un baraj nesfârșit de documente și din cauza birocrației și nu a mers mai departe decât până într-un depou la câteva mile în afara Parisului.[7]

Interceptarea efectivă a trenului a fost inspirată de evenimente din viața reală din jurul trenului nr. 40.044 care a fost atacat și examinat de către locotenentul forțelor franceze libere Alexandre Rosenberg în afara Parisului, în august 1944. Soldații săi au deschis cutiile și au descoperit multe piese de artă jefuite și care anterior erau expuse în casa tatălui său, comerciantul de artă parizian Paul Rosenberg, unul dintre principalii comercianți de artă modernă din lume.[8]

Organizațiile de veterani germani, inclusiv cea de veterani SS din grupul HIAG, au obiectat față de faptul că soldați ai Wehrmachtului au fost prezentați în film ca executând ostatici francezi și membrii ai rezistenței. Ei au declarat că personalul potrivit pentru aceste scene era cel care ar fi purtat uniforme SS sau cele ale Sicherheitspolizei (Sicherheitsdienst și Gestapo).

  1. ^ a b "The Train, Box Office Information." The Numbers. Retrieved: 22 ianuarie 2013.
  2. ^ Balio 1987, p. 279.
  3. ^ Buford 2000, p. 240.
  4. ^ "Most Popular Film Star." The Times [London, England], 31 decembrie 1965, p. 13 via The Times Digital Archive, 16 septembrie 2013.
  5. ^ "The Train." Rotten Tomatoes. Retrieved: 22 noiembrie 2012.
  6. ^ "The Train (1964)." IMDb. Retrieved: 22 noiembrie 2012.
  7. ^ "DVD enclosure booklet: The Train". MGM Home Entertainment.
  8. ^ Cohen, Patricia and Tom Mashberg. "Family, 'Not Willing to Forget,' Pursues Art It Lost to Nazis". The New York Times, 27 aprilie 2013, p. A1; published online 26 aprilie 2013. Retrieved: 27 aprilie 2013.
  • Armstrong, Stephen B. Pictures About Extremes: The Films of John Frankenheimer. Jefferson, North Carolina: McFarland, 2007. ISBN 978-0-78643-145-8.
  • Balio, Tino. United Artists: The Company That Changed the Film Industry. Madison, Wisconsin: University of Wisconsin Press, 1987. ISBN 978-0-29911-440-4.
  • Buford, Kate. Burt Lancaster: An American Life. New York: Da Capo, 2000. ISBN 0-306-81019-0.
  • Champlin, Charles, ed. John Frankenheimer: A Conversation With Charles Champlin. Bristol, UK: Riverwood Press, 1995. ISBN 978-1-880756-09-6.
  • Evans, Alun. Brassey's Guide to War Films. Dulles, Virginia: Potomac Books Inc., 2000. ISBN 978-1-57488-263-6.
  • Pratley, Gerald. The Cinema of John Frankenheimer (The International Film Guide Series). New York: Zwemmer/Barnes, 1969. ISBN 978-0-49807-413-4.
Filme asemănătoare

Legături externe

[modificare | modificare sursă]
Commons
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Trenul