Sari la conținut

Antirege

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Antirege (în germană Gegenkönig, în franceză antiroi, în cehă protikrál) este un rege care, datorită unei situații neclare ori instabile a puterii sau datorită a unei succesiuni la tron neclarificate sau controversate, era ales în timp ce un alt rege domnea, având ca scop înlocuirea acestuia. Antiregii au apărut mai frecvent în monarhiile elective (de exemplu: Sfântul Imperiu Roman) decât în monarhiile ereditare (de exemplu: Anglia sau Franța).[1]

Unii antiregi au reușit să se impună la putere și au fost recunoscuți ca regi legitimi (de exemplu: Frederic al II-lea al Sfântului Imperiu Roman). În cazul altora, precum Henric al II-lea de Bavaria și Ekbert al II-lea de Meissen, statutul lor de rege sau antirege este controversat până în prezent.

Odată cu reglementarea alegerii regelui prin Bula de Aur a lui Carol al IV-lea (1356) în Sfântul Imperiu Roman, alegerea unui antirege a fost aproape exclusă.

Antiregii în Franconia de Est și în Sfântul Imperiu Roman

[modificare | modificare sursă]

Alegeri duble în Sfântul Imperiu Roman

[modificare | modificare sursă]

1198:

1257:

1314:

1410:

Antiregi în Boemia

[modificare | modificare sursă]

Antiregi în Franța

[modificare | modificare sursă]

Între 1340 și 1801, toți regii englezi au revendicat titlul de „Rege al Franței“, însă doar Henric al VI-lea a fost și încoronat.

Antiregii englezi

[modificare | modificare sursă]

Antiregi în Scoția

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ „Dictionarul Larousse” (în franceza). 
  • Heinrich Mitteis: Die deutsche Königswahl. Ihre Rechtsgrundlagen bis zur goldenen Bulle, ediția a 2-a, Rohrer, Brünn, München, Viena, 1944, p. 113-115.
  • Dietmar Willoweit: Deutsche Verfassungsgeschichte. Vom Frankenreich bis zur Wiedervereinigung Deutschlands, Beck, München, 2005, p. 71-72 și 94-96, ISBN 3-406-52637-3
  • Gerhard Theuerkauf: Gegenkönig. În: Handwörterbuch zur deutschen Rechtsgeschichte, Published by Albrecht Cordes, Heiner Lück, Dieter Werkmüller și Ruth Schmidt-Wiegand. Editori: Falk Hess și Andreas Karg, Vol. I: Aachen-Geistliche Bank, Erich Schmidt Verlag, Berlin. 2008, 1995-1996, ISBN 978-3-503-07912-4