Sari la conținut

Crotalinae

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Crotalinae
Crotalus horridus
Clasificare științifică
Regn: Animalia
Încrengătură: Chordata
Subîncrengătură: Vertebrata
Clasă: Reptilia
Ordin: Squamata
Subordin: Serpentes
Familie: Viperidae
Subfamilie: Crotalinae
Oppel, 1811
Sinonime
  • Crotalini - Oppel, 1811
  • Crotales - Cuvier, 1817
  • Crotalidae - Gay, 1825
  • Crotaloidae - Fitzinger, 1826
  • Cophiadae - Boie, 1827
  • Crotaloidei - Eichwald, 1831
  • Crotalina - Bonaparte, 1831
  • Bothrophes - Fitzinger, 1843
  • Crotalinae - Cope, 1860
  • Teleuraspides - Cope, 1871
  • Crotalida - Strauch, 1873
  • Bothrophera - Garman, 1884
  • Cophiinae - Cope, 1895
  • Lachesinae - Cope, 1900
  • Lachesinii - Smith, Smith & Sawin, 1977
  • Agkistrodontinii - Hoge & Romano-Hoge, 1981
  • Agkistrodontini - Hoge & Romano-Hoge, 1983[1]
Crotalus durissus (Șarpe cu clopoței din America de Sud)

Crotalinae (Șarpele cu clopoței), este o subfamilie de șerpi veninoși, care face parte din familia Viperidae, ordinul Serpentes (al șerpilor). Șerpii din această categorie taxonomică sunt în general șerpi mari, ce duc o viață pe sol. Șerpii au o lungime medie de 2 m, excepție face specia sudamericană "Lachesis" care atinge 3 m lungime. Colții cu venin sunt relativ lungi asemănător celelorlalte vipere. La vipere, maxilarul superior s-a redus la un os mic, care poartă numai dinți cu canal. La aceste animale, dinții mici de apucat sunt fixați pe oasele palatine și pterigoide. Atunci când sunt nefolosiți dinții veninoși ai viperei intră într-un șanț al mucoasei bucale, ca lama într-un briceag închis. Cu ajutorul unui mecanism, condiționat de mobilitatea osului pătrat și a altor legături articulare, maxilarele superioare pot fi ridicate, iar dinții veninoși ies în evidență. Atunci dintele veninos intră în contact cu deschiderea conductei glandei în canalul dintelui. Mușcătura veninoasă se produce mai puțin prin închiderea maxilarelor și mai mult că o înfigere prin înțepare cu dinții, efectuată cu gura larg deschisă. Șerpii au un organ de recepționare a căldurii cu ajutorul lui pot localiza prada chiar în întuneric. Șerpii din această categorie sunt mai răspândiți în Asia și America, singura excepție o face specia Gloydius halys, care trăiește în Europa.

Genuri taxonomice

[modificare | modificare sursă]
  • Agkistrodon
  • Atropoides
  • Bothriechis
  • Bothriopsis
  • Bothrocophias
  • Bothrops
  • Calloselasma
  • Cerrophidion
  • Crotalus
  • Deinagkistrodon
  • Ermia
  • Gloydius
  • Hypnale
  • Lachesis
  • Ophryacus
  • Ovophis
  • Porthidium
  • Protobothrops
  • Sistrurus
  • Triceratolepidophis
  • Trimeresurus
  • Tropidolaemus


  1. ^ McDiarmid RW, Campbell JA, Touré T. 1999. Snake Species of the World: A Taxonomic and Geographic Reference, vol. 1. Herpetologists' League. 511 pp. ISBN 1-893777-00-6 (series). ISBN 1-893777-01-4 (volume).
  • Gumprecht, A. & F. Tillack (2004) A proposal for a replacement name of the snake genus Ermia Zhang, 1993. Russian Journal of Herpetology 11: 73-76.
  • Wright & Wright (1957), Handbook of Snakes Volume II, Comstock Publishing Associates, Seventh Printing 1985.
  • Goris, R. C. (2011) Infrared organs of snakes: an integral part of vision. Journal of Herpetology 45:2-14.

Legături externe

[modificare | modificare sursă]
Commons
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Crotalinae