Primitivism (artă)
 | Unul sau mai mulți editori lucrează în prezent la această pagină sau secțiune. Pentru a evita conflictele de editare și alte confuzii creatorul solicită ca, pentru o perioadă scurtă de timp, această pagină să nu fie editată inutil sau nominalizată pentru ștergere în această etapă incipientă de dezvoltare, chiar dacă există unele lacune de conținut. Dacă observați că nu au mai avut loc modificări de 10 zile puteți șterge această etichetă. |
În artele lumii occidentale, primitivismul este un mod de idealizare estetică, care înseamnă actul de a re-crea experiența timpului, a locului și a persoanei primitive, fie prin emulare, sugestie sau prin re-creare. În filosofia occidentală, primitivismul presupune, argumentează și propune ideea că oamenii unei societăți primitive posedă moralitate și etică superioare sistemului de valori urbane al oamenilor civilizați moderni.[1]
În arta europeană, estetica primitivismului includea tehnici, motive și stiluri copiate din artele populațiilor și popoarelor asiatice, africane, amerindiene, oceanice și australiene percepute ca primitive în raport cu civilizația urbană a Europei de Vest. În această lumină, includerea de către pictorul Paul Gauguin a imaginilor tahitiene în picturile sale în ulei a fost un împrumut caracteristic de tehnică, motiv și stil care a fost important pentru dezvoltarea artei moderne (anii 1860 - 1870), de la sfârșitul secolului al XIX-lea.[2]
În calitatea sa de gen artistic distinct al artei occidentale, primitivismul a reprodus și perpetuat diferite stereotipuri rasiste, cum ar fi cea de „nobil sălbatic”, cu care colonialiștii au justificat stăpânirea colonială peste „altul”, non-alb-ul din Asia, Africa, cele două Americi, Oceania și Australasia.[3]
Mai mult, termenul de „primitivism” identifică și tehnicile, motivele și stilurile de pictură care au predominat pictura reprezentativă înainte de apariția Avangardei, precum identifică stilurile de artă naivă și de artă populară produse de artiști amatori, așa cum ar fi Henri Rousseau, care a pictat strict pentru plăcerea sa personală.[4]
În sfărșit, din punct de vedere strict cronologic și istoric, prin primitivism se înțelege denumirea inițială a acelei mișcări artistice care a fost o reacție la epoca Iluminismului, iar Jean-Jacques Rousseau a fost primul care a atras atenția asupra conceptului de noblețe sălbatică.
Filozofie
[modificare | modificare sursă]Primitivismul este un stil de artă utopic care înseamnă a reprezenta lumea fizică a naturii și starea naturii originară a umanității cu două varietăți stilistice:
- „primitivism cronologic” și
- „primitivism cultural”.[5]
În Europa, primitivismul cronologic propune superioritatea morală a unui mod de viață primitiv reprezentat de mitul „epocii de aur” al așa-zisei armonii pre-societale cu natura, așa cum este descrisă în genurile pastorale ale artei reprezentative și ale poeziei europene.[6]
Exemple notabile de primitivism cultural european sunt muzica lui Igor Stravinsky, picturile tahitiene ale lui Paul Gauguin și operele de artă din perioada africană ale lui Pablo Picasso.
Astfel, Ritul primăverii (1913) al lui Stravinski este exemplu clar de muzică de program primitivistă, în format de muzică cultă, despre subiectul păgânismului, în special despre ritul sacrificiului uman în Rusia pre-creștină. Renunțând la estetica „tradițională” și la constrângerile tehnice ale compoziției muzicale occidentale, în „Ritul primăverii” compozitorul folosește consonanțe și disonanțe aspre, abrupte, și ritmuri puternice și repetitive ca mod dionisiac al spontaneității în modernismul muzical. Criticul Malcolm Cook a argumentat astfel explicația sa „cu motivele sale de muzică populară și cu infama revoltă [populară] de la Paris din 1913, care își asigură acreditările de „avangardă”, poemul simfonic „Ritul primăverii” a lui Stravinski s-a angajat în primitivism atât sub formă, cât și practică,” rămânând totuși, în același timp, în limitele tehnice ale muzicii clasice occidentale.[7]
Primitivism modern
[modificare | modificare sursă]Referințe
[modificare | modificare sursă]- ^ en Hirsch, Edward (). A Poet's Glossary (în engleză). New York: HMH. p. 485. ISBN 978-0-15-101195-7.
- ^ en Atkins, Robert. Artspoke (1993) ISBN: 978-1-55859-388-6
- ^ en Marianna Torgovnick. Gone primitive: Savage Intellects, Modern Lives (Chicago: University of Chicago Press, 1991); Ben Etherington, Literary Primitivism (Stanford: Stanford University Press, 2018).
- ^ en Camayd-Freixas, Erik; Gonzalez, Jose Eduardo (). Primitivism and Identity in Latin America: Essays on Art, Literature, and Culture. Tucson: University of Arizona Press. p. 16. ISBN 978-0-8165-2045-9.
- ^ en Lovejoy, A. O. și Boas, George Boas. Primitivism and Related Ideas in Antiquity (Baltimore: Johns Hopkins Press, 1935).
- ^ en Hamilton, Albert Charles (). The Spenser Encyclopedia (în engleză). Toronto: University of Toronto Press. p. 557. ISBN 0-8020-2676-1.
- ^ en Cook, Malcolm (). „A Primitivism of the Senses”. În Rogers, Holly; Barham, Jeremy. The Music and Sound of Experimental Film (în engleză). Oxford University Press. doi:10.1093/acprof:oso/9780190469894.003.0003.