Sari la conținut

complice

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din franceză complice.

Pronunție

  • AFI: /kom'pli.ʧe/


Substantiv


Declinarea substantivului
complice
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ complice complici
Articulat complicele complicii
Genitiv-Dativ complicelui complicilor
Vocativ invariabil complicilor
  1. persoană care participă în mod secundar la săvârșirea unei infracțiuni sau, (p.ext.), care înlesnește, tolerează, ascunde săvârșirea unei fapte reprobabile.


Traduceri


Substantiv


Declinarea substantivului
complice
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ complice complice
Articulat complicea complicele
Genitiv-Dativ complicei complicelor
Vocativ invariabil complicelor
  1. persoană care participă în mod secundar la săvârșirea unei infracțiuni sau, (p.ext.), care înlesnește, tolerează, ascunde săvârșirea unei fapte reprobabile.


Traduceri

Referințe